BLOG TOTAL GLOBAL: Inele de logodna - Cautati inelul perfect

Istoria Inelului de logodna

Inele de logodna s-au purtat din cele mai vechi timpuri. Se pare ca acest obicei vine din Egiptul Antic. Romanii, ofereau logodnicelor inele de logodna care contineau o mica cheie, care ar fi trebuit sa protejeze inima sotului. In Greia Antica, se purtau inele de logodna pe al partulea deget al mainii stangi, deoarece se credea ca pe acesta este o vena care duce la inima.

In anul 1215, Papa Inocentiu al 3-lea a statuat o perioada de asteptare intre promisiunea casatoriei si casatoria propriuzisa, in care se purtau inele de logadna.

Prima atestare documentara a unui inel cu diamant, care sa semnifice logodna, a fost a Arhiducelui Maximilian al Austriei in 1477 la legamantul cu Mary de Burgundy. In Vest, inelele de logodna au devenit cunoscute abia pe la sfarsitul secolului 19.

Se crede ca popularitatea inelelor de logodna are legatura cu sexualitatea umana si perspectivele de casatorie ale femeii. Pana la Marea Depresie, daca un barbat anula o casatorie, putea fi dat in judecata pentru incalcarea promisiunii. Se puteau cere daune materiale care includeau cheltuielile cu pregatirile de nunta, pierderi legate de stres emotional si pentru pierderea altor oferte de casatorie. Conform traditiei, daca barbatul anula casatoria, femeia nu era obligata sa restituie inelul de logodna.

Institutia Logodnei

Conform Wikipedia, Logodna reprezintă o promisiune reciprocă pe care două persoane de sex opus şi-o fac, de a se căsători. De asemenea logodna se poate referi şi la perioada de timp care se scurge între promisiunea de căsătorie şi căsătoria propriu-zisă, perioadă care poate fi un unele cazuri mai lungi ca durată iar în alte cazuri foarte scurtă. În această perioadă se spune despre un cuplu că sunt logodiţi, si poarta inele de logodna.

În Evul Mediu căsătoria era un act important din punct de vedere familial şi economic, în unele situaţii patrimonial şi, câteodată, politic. Potrivit tradiţiei romano-germanice, căsătoria implica două formalităţi civile: logodna şi căsătoria propriu-zisă. Logodna, constând esenţialmente într-o promisiune, într-un angajament care avea valoare juridică, era un contract încheiat între logodnic şi părintele sau tutorele fetei.

In Romania, institutia logodnei, este legiferata prin Noul Cod Civil.

Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă (înscrisuri, martori etc.); încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea în prealabil a logodnei. Condiţiile de fond pentru a încheia o logodnă sunt, de principiu, aceleaşi ca pentru încheierea căsătoriei, respectiv:

consimţământul liber şi personal al logodnicilor;
vârsta minimă 18 ani sau, pentru motive temeinice, 16 ani, cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui;
persoana să nu fie logodită;
persoanele care se logodesc să fie de sex diferit (logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie);
este oprită logodna între tutore şi persoana minoră care se află sub tutela sa;
este interzisă logodna alienatului mintal şi a debilului mintal;
este interzisă logodna între rudele în linie dreaptă (intre părinţi şi copii sau între bunici şi nepoţi), precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv (între fraţi şi surori, între unchi/mătuşi şi nepoţi de frate/soră, între verii primari, cu excepţia existenţei unor motive temeinice când instanţa se va pronunţa pe baza unui aviz medical special dat în acest sens).

Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă iar logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. Ca şi o garanţie a libertăţii matrimoniale, clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă (adică nu se va lua în seamă o obligaţie asumată la plata unei sume de bani determinată).

În cazul ruperii logodnei, se restituie darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii.

Darurile nu se restituie dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici; partea care rupe logodna în mod abuziv sau care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna, poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate.

Traditii si obiceiuri de logodna

Cererea în căsătorie este evenimentul din cadrul unei relaţii în care o persoană cere mâna celeilalte persoane ca simbol al căsătoriei. Dacă cererea este acceptată atunci se marchează începutul logodnei. De cele mai multe ori are calitate de ritual, uneori implicând oferirea de inele de logodnă şi punerea unei întrebări formale, cum ar fi: „Te căsătoreşti cu mine?”.

În multe dintre culturile occidentale, tradiţia spune că bărbatul trebuie să ceară femeia în căsătorie. În Regatul Unit şi Irlanda, se spune că pe 29 februarie într-un an bisect este data în care o femeie îl poate cere în căsătorie pe partenerul său.

In lume exista o multitudine de traditii si obiceiuri legate de lagodna. Spre exemplu, in Turcia, pentru asi exprima dorinta de a se casatori, un tanar agata pantofii mamei la poarta casei, presara sare in pantofii tatalui sau aseaza pantofii invers in fata usii.

Islamul, pastreaza multe obiceiuri vechi, incarcate de semnificatii, in ceea ce priveste ritul logodnei. Asfel logodna, presupune parcurgerea mai multor etape, si incepe cu exprimarea dorintei baiatului de a se casatori, alegerea miresei si stabilirea dotei. Dota, se plateste fetei si reprezinta o garantie pentru securitatea financiara a miresei in caz de divort sau de deces al sotului. Logodna se incheie cu semnarea unui contract de casatorie.

In Roma Antica, casatoria era hotarata de capul familiei. Mai intai se celebra o logodna, care costituia un angajament solemn si religios al ambelor familii. Dupa consultarea zeilor, se schimbau niste inele de logodna, care aveau valoare simbolica. Baietii erau considerati apti pentru casatorie la varsta de 14 ani iar fele la 12 ani.

In Romania, se incepe cu o cerere in casatorie pentru care mirele trebuie sa mearga in petit la viitorii sai socrii, inainte de a cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, mirele alege inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe viitoarea sotie.

Inele de logodna celebre

Publicatiile de specialitate,( https://www.whiteflash.com) ofera o multitudine de selectii de inele de logodna, considerate celebre. Iata cateva dintre acestea: