Inelul de logodna perfect. iInele din aur alb, argint si platina.

       

Cauta aici inele de logodna

Obiceiul purtării unui inel de logodnă îşi are originile în Egiptul Antic unde inelul simboliza un cerc nesfârşit şi spaţiul din inel o poartă. Inele de logodnă care erau oferite femeii iubite de către bărbat au fost foarte cunoscute în vremurile romane dar in Vest nu au fost cunoscute până în secolul 13.

      Romanii ofereau logodnicelor inele de logodnă care conţineau o cheie mică. Romanticii credeau că cheia este o cheie simbolică care protejează şi are grijă de inima soţului. Totuşi, cheia probabil era folosită pentru cuferele valoroase ale casei.

     Inelul se poartă pe al patrulea deget al mâinii stângi deoarece locuitorii din Grecia Antică credeau că conţine o venă care conduce la inimă. In al doilea secol înainte de Hristos, mireasa romană primea două inele, unul de aur pe care îl purta în public şi unul din fier pe care îl purta acasă. 

      Grecii au fost primii care au creat inele de logodnă dar pentru ei erau mai degrabă cunoscute ca inele de promisiune decât ca inele de logodnă. Totuşi, în acele vremuri, inelele de logodnă nu se dăruiau neapărat înainte de căsătorie, cum se dăruiesc în ziua de azi. În Europa, inelele de logodnă au fost cândva cunoscute ca inele inscripţionate. Erau oferite ca o formă de promisiune a fidelităţii şi dragostei.

Inele de argint - vezi colectia

      În timpul Colonismului din America, un degetar era oferit ca un semn de companie eternă. Femeile îndepărtau vârful degetarului pentru a crea un inel. Prima utilizare documentată a unui inel cu diamant care să semnifice logodna a fost a Arhiducelui Maximilian al Austriei în curtea imperială a Vienei în 1477, la legământul lui cu Mary de Burgundy. Asta i-a influenţat pe cei bogaţi, din sfera înaltă a societăţii să le ofere inele de logodnă iubitelor lor. 

     Mine cu diamante au fost descoperite în 1870 în Africa. Cum producţia de diamante creştea cei mai săraci au ajuns să işi permită şi ei să cumpere inele de logodnă. Totuşi, inelele de logodnă cu diamant au fost văzute pentru mult timp ca simboluri ce aparţineau celor din înalta societate, nobililor şi aristocraţilor şi tradiţia favoriza benzile de logodnă simple. Ideea unui inel de logodnă potrivit pentru toate buzunarele a apărut în America abia în 1930 şi a fost promovată agresiv de atunci de industria divertismentului.

     Din punct de vedere istoric, inelele de logodnă au fost folosite pentru a susţine promisiunea făcută de bărbat femeii iubite, în special la romani, şi nu precedau neapărat căsătoria. De fapt inelele erau mai degrabă un simbol de afecţiune şi prietenie. Istoria inelelor de logodnă începe în 1215 când Papa Inocenţiu al 3-lea a stabilit o perioadă de aşteptare între promisiunea căsătoriei şi căsătoria propriu zisă. De asemenea, inelele semnificau devoţiunea partenerului unul faţă de altul în acea perioadă. În acele vremuri, inelele de logodnă reprezentau adesea rangul social deoarece doar cei bogaţi işi permiteau să cumpere inele de logodnă cu diamante.

      

Vezi colectia de inele

Înainte de secolul 20, alte tipuri de inele de promisiune erau folosite. La sfârşitul secolului 19, era tipic ca viitoarea mireasă să primească un degetar cusut mai degrabă decât un inel de logodnă. Această practică era folosită mai ales de grupurile religioase care evitau bijuteriile. Inelele de logodnă au devenit cunoscute în Vest abia la sfârşitul secolului 19 iar în America au devenit cunoscute abia în 1930 ca rezultat al unei campanii naţionale realizată de industria diamantelor. Fenomenul a apărut şi mai târziu în alte ţări.

       Acum, 80 % dintre femeile americane primesc un inel de logodnă înainte de căsătorie care să semnifice logodna

Printre bărbaţi, inelele de logodnă erau foarte întâlnite în al Doilea Război Mondial, deoarece bărbaţii care erau plecaţi în război le purtau în amintirea soţiilor şi copiilor pe care îi lăsau acasă.

      În secolul 21, în special în civilizaţia occidentală, a devenit un obicei ca viitoarea mireasă să îşi poarte tot timpul inelul ca un fel de angajament în viitoarea căsătorie (wikipedia).