Mielul pascal si sacrificiul lui Iisus Hristos

Ipoteze multiple despre simbolismul potrivit pentru Mielul lui Dumnezeu au fost oferite, în diverse cadre hristologice, de la interpretarea referințelor Vechiului Testament la cele din Cartea Apocalipsei.  Un punct de vedere sugerează simbolismul Leviticului 16 ca țap ispășitor, în timp ce o altă perspectivă trasează paralele cu Mielul Pascal din Exodul. Un alt simbolism se bazează pe Apocalipsa 5: 5-14 în care mielul este privit ca un leu care distruge răul.

În carlografia modernă romano-catolică, Karl Rahner a continuat să elaboreze analogia cu privire la faptul că sângele Mielului lui Dumnezeu și apa care curge din partea lui Hristos pe Golgota avea o natură de curățare, asemănătoare cu cea a botezului . În această analogie, sângele Mielului a spălat păcatele omenirii într-un nou botez, răscumpând-o de la căderea lui Adam.  

Pentru crestini, invierea lui Iisus Hristos, simbolizeaza trecerea de la moarte la viata prin jertfa adusa pentru mantuirea neamului omenesc. Bucuria spirituala este posibila prin sacrificiul mielului, care este pus pe masa de paste a oricarui crestin. Acest sacrificiu are un caracter religios, conform caruia Hristos, sub forma  painii si a sangelui, se ofera tuturor credinciosilor, pentru iertarea pacatelor. 

Pentru evrei, mielul pascal are cu totul alta semnificatie. Textele biblice, consemneaza ca deoarece egiptenii au refuzat sa-i elibereze pe iudei din robie, Dumnezeu le-a trimis zece pedepse. Cea mai grea dintre acestea, a fost moartea celor intai nascuti. Ca sa fie aparati de aceasta pedeapsa, trebuia sa sacrifice un miel si cu sangele acestuia sa unga pragurile usilor si ferestrelor. Astfel, in fiecare zi de 14 aprilie, fiecare familie iudaica sacrifica un miel pe care il mananca cu azima(paine nedospita) si iarba mare.